Ultimul tren ( Capitolul 1 )

(Ideea ” ultimului tren ” mi-a venit in clasa . Neavand cum sa scriu pe blog , a trebuit sa scriu precum stramosii nostrii )) . Adica pe foaie . Old school . Datorita lenei mele proverbiale , primul capitol va este servit d’abea acum , la mai mult de o saptamana dupa “conceptie” . Cand voi mai avea chef/timp/inspiratie , va urma capitolul 2 , si tot asa . So stay tuned ! And give me feedback ! )

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Intr-un mod ciudat ,  senzatia de pamant solid sub picioare ii dadea un sentiment de fericire si liniste , desi nu avea vreo fobie de genul . Simtea dogoarea metalului incins al trenului in spinare . Se departeaza mecanic de tren si dintr-un gest reflex , isi aprinde o tigara .

Un bobarnac maiastru si bine plasat ( exersat , se vede ) ii zbura tigara din gura .

- Stai ma , boule ! Ce – ti veni ?

- I-ai promis tatei ca nu mai fumezi , lichea mica ce esti !

- Si ce , e treaba ta ce fac eu ?

- Zevzecule , sunt fratele tau mai mare , si pentru urmatoarele sase zile esti responsabilitatea mea !

- Hai stai linistit , ca pot sa-mi port singur de grija . N-am nevoie de nici o dadaca . . .

- Stii ce e absolut genial ?

- Uimeste-ma !

- Esti cea mai neindemanatica persoana pe care o cunosc , scapi totul din mana , dar cand vine vorba de fumat , ai fost in stare sa jonglezi cu un geamantan , un rucsac si un telefon mobil , ca sa iti aprinzi tigara .

- Daca zici tu . . . Stefan ce tot face ?

- Isi strange catrafusele din compartiment . Ce sa-i fac daca s-a trezit ca vrea sa se schimbe inca de la Lehliu ?

- Mda.

Din tren iesi un baiat inalt , desirat , cu un nas coriat si cu parul exagerat de aranjat . Parul contrasta puternic cu restul fetei . Era nebarbierit de zece zile cel putin .

- Hai ba , mai stateai mult ? ; intreba Liviu , si isi mai aprinse o tigara , care nu a rezistat mai mult decat prima . Alt bobarnac bine plasat ii smulse tigara dintre buze .

- La a treia o sa iti ard un capac de o sa iti tiuie urechile .

Liviu inghiti in sec . Stia ca fratele sau se va tine de cuvant . Mai mult decat atat , capacitatea lui Calin de a arde capace absolut naucitoare era cunoscuta si respectata . Asa ca se abtinu de la inca o tigara . Pentru moment .

Forfota era enervant de ritmata . Lumea parca traia pe muzica . In aer se simtea libertatea . Constanta traia in ritmul specific litoralului .

Cei trei au iesit cu greu din gara si de 5 minute se uitau lung pe o harta a Constantei .

- Stii , am ajunge mai repede daca am lua un taxi pana la hotel . Si asa nu suntem siguri unde e ; zise Liviu uitandu-se cu jind la Fiatul galben de langa el , pe a carui portiera scria mare : ” AER CONDITIONAT ” .

- Ce ma ? Crezi ca n-am ce face cu banii ? Ne jupoaie hotii astia pana la hotel !

- Hai bai scotianule , taci din gura si urca-te ! zise Calin si se urca in masina . Liviu il urma . Stefan injura injura infundat si se inghesui si el pe bancheta din spate a micutului Fiat .

- Incotro baieti ? intreba jovial taximetristul .

- La hotel ” Perla Litoralului ” va rog .

- Imediat ! ranji taximetristul si baga in a-ntaia .

- Asta de ce e asa fericit ? Il intreba in soapta Stefan pe Liviu .

- Pai si eu as fi . Afara sunt 40 de grade , el sta in paradisul aerului conditionat la 20 de grade .

Drumul a fost scurt . Cazarea a mers repede si lin . Stateau fix in camera 1 . Ca niciodata .

- Ba , nu-mi miroase a bine . Prea au mers toate ca unse pana acum .( Stefan mereu a fost mai pesimist de felul sau )

- Taci ma si despacheteaza acolo . Nu mai cobi atat ca ma disperi ! Calin se chinuia sa seteze canalele pe TV . Liviu era in baie .

- Hai bai , ca nu esti mireasa . Hai mai repede ca mor de dorul plajei .

Nici un raspuns .

- Vezi ma ce face fractu’ ,  ca poate a cazut in WC .

Calin batu de doua ori la usa baii . – Ba vezi ca intru peste tine daca nu spui ceva ! Din nou, tacerea a fost singurul raspuns . Calin apasa clanta , si usa se deschise cu un scartait enervant . Inauntru , nu era nimeni . Pe peretele opus usii , geamul era dat de perete .

Stare

Sunt UNELE lucruri pe care nu poti sa le controlezi in viata…

Gresit, sunt MULTE lucruri pe care nu poti sa le controlezi in viata . Si aici nu vorbesc de lucrurile mari . Nu vorbesc (sau poate ca . . . ) de moarte , de dragoste sau de alte astfel de gauri negre . Vorbesc de lucrurile mici , aparent neimportante . Ironic (diabolic chiar) , pentru noi , lucrurile mici sunt cele care conteaza . Vorba americanilor : ” It’s the little things that matter ” .

Acum se ridica mai multe intrebari . Cea mai importanta ar fi legata de modul nostru de a reactiona la aceasta notiune de ” noncontrol “ . 

Imaginati-va un accident auto . Imaginati-va ca sunteti soferul nevinovat din acest accident . In acele ultime momente dinaintea accidentului , cum ati reactiona ?

Ar fi soferi care ar incerca disperati sa evite accidentul , desi , in sinea lor , stiu ca acesta este inevitabil . Dar ei incearca oricum . De asemenea mai exista soferii care percep lucrurile atat de incet incat nici nu isi dau seama ce se intampla . Va garantez ca ei sunt de departe cei mai fericiti . In fine , mai exista cazul extraordinar de trist al soferului care accepta accidentul si nu schiteaza nici un gest , desi ar putea .

Paralela e trasa de par rau de tot . Mai mult decat atat , e incompleta .In paralela mea sunt doar trei optiuni . In viata , NICIODATA nu e atat de simplu . Si aici americanii au o vorba : ” It’s never that simple ” .

Poate ca n-ati inteles nimic din articolul asta . Nici nu trebuia , pentru ca asta nu e o explcatie . Nu e nici revelatie , nici constatare , etc .

E doar o stare . Starea ” 5.09.2008/21:54 P.M. ”

Pana data viitoare ,

Nu uitati,

There is no spoon !

P . S . : Si mai trist e sa refuzi sa alegi ce tip de “sofer” vrei sa fii , numai pentru ca e mai usor sa treci drept un ” pieton” . . .

P . S . 2 : Ceva in ton :