Dupa – amiaza unui Inginer

Programul astepta cuminte comanda utilizatorului . File , Save As si apoi exit . Comenzi invatate mecanic , fortat . Apoi trimise un mail cu noul proiect atasat mai departe spre departamentul de prototipuri .  ”Shut Down”-ul a venit ca o izbavire . Se rezema confortabil in scaun si se relaxa complet .

Un zambet ii brazda chipul . Isi amintea cu o nostalgie dulce-amaruie de vremurile cand toate proiectele se faceau in tus . Cand daca gresea un calcul , refacea toata foaia . Cand se ducea acasa murdar pe maini , ca un elev din clasele primare dupa scoala . Cand hartogaraia era atat de mare incat in tot biroul lui se simtea mereu un iz de cerneala .  ” Cum au trecut anii . . . “

Se ridica de pe scaun . Pielea neagra scartai dramatic . Avea o constitutie impresionanta , in ciuda varstei . Inalt , cu parul grizonat si cu o figura de om ce a trecut prin toate , impunea respect . Simtea nevoia de aer . Incet , dar sigur , a reusit sa deschida uriasele ferestre duble ale biroului sau . Imediat , incaperea fu inundata de ritmurile unei muzici cu tente violente . Se auzea atat de tare incat avea impresia ca Eminem si Dr. Dre aveau concert in biroul alaturat lui . ” Inginerii astia tineri. . . ” ofta in sinea lui . Discutase deja problema asta cu directorul cel nou . Regulamentul de ordine interioara a companiei stipula clar ca in incinta biroului propriu , angajatul dispune de un grad de intimitate ce permite chiar si ascultarea muzicii in timpul orelor de serviciu . “Orice , numai sa fiti productivi ” era vorba directorului .

Nu prea ii placea directorul cel nou . Acesta facea parte din “Generatia noua ” .Relativ  tanar , fara experienta  , ajunsese pe postul de director fara sa cunoasca ” munca de jos ” . Ori asta , in conceptia inginerului , nu miroase a bine . Si in plus , directorul nou era lipsit de tact si diplomatie . Fata de el , cel putin . Vechiul director , Hans , murise in urma cu doua luni . Era un bun prieten de-al lui . . .

Inchise geamul enervat . Isi scoase telefonul mobil si cu o dexteritate uimitoare pentru varsta lui scrie un mesaj . ” Da volumul mai incet . Daca nu , vin eu sa-l dau cu mana mea ” . Avu satisfactia ca in primul minut dupa apasearea butonului “Send” muzica sa se opreasca definitiv . Ranji . Inca ii intimida pe “boboci” .  Semn bun . . .

Deschise iar geamurile . In fata , corpul central al firmei , un colos de beton , sticla si otel , stralucea in soare . Deasupra cladirii , sigla BMW  se inalta mandra . Era atat de obisnuit cu privelistea asta incat nu-i mai trezea nici un sentiment , de mult .

Se intoarse la birou , si dintr-un sertar , scoase o sticla de whiskey  si un pahar . Era ritualul sau , dupa terminarea fiecarui proiect . ” Da , chiar si acesta poate fi considerat un proiect . . . ” gandi el amuzat .

“In cinstea ta , Hans . . . ” , si isi inmuie buzele in licoarea aurie din pahar .

Nici nu termina bine de baut ca un ciocanit salbatic se auzi la usa . Era chiar directorul . Ochii bulbucati ii tradau nevozitatea .

- Asta se vrea a fi o gluma ? Si zicand acestea , directorul tranti un dosar pe birou . Pe dosar se vedea scris cu litere de o schioapa ” Prototipul M9 ” iar sub titlu , cu litere elegante , mai mici ” Ing . Friedrich M . ” Din cauza curentului dintre usa si geamuri , dosarul se deschise singur . Pe prima foaie statea imperiala o poza modificata . Poza era un bou cu talanga , numai ca pe capul boului era lipita neindemanatic fata directorului . Efectul era comic , totusi . . .

Inginerul slobozi un hohot de ras . Ochii bulbucati ai directorului precum si capul sau neobisnuit de mare in raport cu statura sa scunda faceau din acesta un veritabil clovn .

- Te amuz ??? Asemenea becurilor multicolore , tenul sau fluctua de la rosu la mov si invers .

- Nu domnule director . Inginerul se chinuia clar sa-si inabuse rasul .

- Formidabil . Extraordinar de tupeist . Cum iti permiti asa ceva cu un . . . cu un superior ? Directorul se balbaia din cauza nervilor . Inginerul rase iar  . Avea impresia ca are in fata un desen animat .

-  POTI SA TE CONSIDERI CONC . . .

- Stai linistit ca demisionez ! Zise inginerul printre hohotele de ras .

- NEMERNICULE ! exploda directorul .

Zambetul de pe fatza inginerului disparu imediat . Cu o forta uluitoare il apuca de guler pe director si il lipi de perete , ridcandu-l in acelasi timp .

- Asculta aici , pustulica . Iti recomand sa respecti diferenta de varsta dintre noi . Pana una alta as putea sa-ti fiu tata . Si nu uita ca acum 30 de ani , cand eu proiectam prima mea masina , tu te jucai cu masinutele in nisip .

Quote

 

 

Directorul amuti . Inginerul il lasa incet la pamant , isi puse haina pe el , se pipai in buzunare de chei si tigari si porni alene spre usa cu aerul unui om satisfacut . Chiar in prag , se intoarse brusc :

- Ah , si vezi ca am trimis cate un mail cu ” prototipul ” catre toti angajatii firmei . O zi buna !

Directorul , lasat fara replica , il urmari tamp cu privirea cum strabatu holul si cobora scarile . Ajuns afara , Inginerul trase aer adanc in piept si zambi . Era un om fericit . Simtea nevoia de o tigara . Intinse mana dupa pachetul de tigari din buzunar si s-a angajat in traversarea strazii . Nici nu vazuse Opelul Corsa care se apropia din dreapta . . .

Ultimul tren ( Capitolul 1 )

(Ideea ” ultimului tren ” mi-a venit in clasa . Neavand cum sa scriu pe blog , a trebuit sa scriu precum stramosii nostrii )) . Adica pe foaie . Old school . Datorita lenei mele proverbiale , primul capitol va este servit d’abea acum , la mai mult de o saptamana dupa “conceptie” . Cand voi mai avea chef/timp/inspiratie , va urma capitolul 2 , si tot asa . So stay tuned ! And give me feedback ! )

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Intr-un mod ciudat ,  senzatia de pamant solid sub picioare ii dadea un sentiment de fericire si liniste , desi nu avea vreo fobie de genul . Simtea dogoarea metalului incins al trenului in spinare . Se departeaza mecanic de tren si dintr-un gest reflex , isi aprinde o tigara .

Un bobarnac maiastru si bine plasat ( exersat , se vede ) ii zbura tigara din gura .

- Stai ma , boule ! Ce – ti veni ?

- I-ai promis tatei ca nu mai fumezi , lichea mica ce esti !

- Si ce , e treaba ta ce fac eu ?

- Zevzecule , sunt fratele tau mai mare , si pentru urmatoarele sase zile esti responsabilitatea mea !

- Hai stai linistit , ca pot sa-mi port singur de grija . N-am nevoie de nici o dadaca . . .

- Stii ce e absolut genial ?

- Uimeste-ma !

- Esti cea mai neindemanatica persoana pe care o cunosc , scapi totul din mana , dar cand vine vorba de fumat , ai fost in stare sa jonglezi cu un geamantan , un rucsac si un telefon mobil , ca sa iti aprinzi tigara .

- Daca zici tu . . . Stefan ce tot face ?

- Isi strange catrafusele din compartiment . Ce sa-i fac daca s-a trezit ca vrea sa se schimbe inca de la Lehliu ?

- Mda.

Din tren iesi un baiat inalt , desirat , cu un nas coriat si cu parul exagerat de aranjat . Parul contrasta puternic cu restul fetei . Era nebarbierit de zece zile cel putin .

- Hai ba , mai stateai mult ? ; intreba Liviu , si isi mai aprinse o tigara , care nu a rezistat mai mult decat prima . Alt bobarnac bine plasat ii smulse tigara dintre buze .

- La a treia o sa iti ard un capac de o sa iti tiuie urechile .

Liviu inghiti in sec . Stia ca fratele sau se va tine de cuvant . Mai mult decat atat , capacitatea lui Calin de a arde capace absolut naucitoare era cunoscuta si respectata . Asa ca se abtinu de la inca o tigara . Pentru moment .

Forfota era enervant de ritmata . Lumea parca traia pe muzica . In aer se simtea libertatea . Constanta traia in ritmul specific litoralului .

Cei trei au iesit cu greu din gara si de 5 minute se uitau lung pe o harta a Constantei .

- Stii , am ajunge mai repede daca am lua un taxi pana la hotel . Si asa nu suntem siguri unde e ; zise Liviu uitandu-se cu jind la Fiatul galben de langa el , pe a carui portiera scria mare : ” AER CONDITIONAT ” .

- Ce ma ? Crezi ca n-am ce face cu banii ? Ne jupoaie hotii astia pana la hotel !

- Hai bai scotianule , taci din gura si urca-te ! zise Calin si se urca in masina . Liviu il urma . Stefan injura injura infundat si se inghesui si el pe bancheta din spate a micutului Fiat .

- Incotro baieti ? intreba jovial taximetristul .

- La hotel ” Perla Litoralului ” va rog .

- Imediat ! ranji taximetristul si baga in a-ntaia .

- Asta de ce e asa fericit ? Il intreba in soapta Stefan pe Liviu .

- Pai si eu as fi . Afara sunt 40 de grade , el sta in paradisul aerului conditionat la 20 de grade .

Drumul a fost scurt . Cazarea a mers repede si lin . Stateau fix in camera 1 . Ca niciodata .

- Ba , nu-mi miroase a bine . Prea au mers toate ca unse pana acum .( Stefan mereu a fost mai pesimist de felul sau )

- Taci ma si despacheteaza acolo . Nu mai cobi atat ca ma disperi ! Calin se chinuia sa seteze canalele pe TV . Liviu era in baie .

- Hai bai , ca nu esti mireasa . Hai mai repede ca mor de dorul plajei .

Nici un raspuns .

- Vezi ma ce face fractu’ ,  ca poate a cazut in WC .

Calin batu de doua ori la usa baii . – Ba vezi ca intru peste tine daca nu spui ceva ! Din nou, tacerea a fost singurul raspuns . Calin apasa clanta , si usa se deschise cu un scartait enervant . Inauntru , nu era nimeni . Pe peretele opus usii , geamul era dat de perete .